Teoria celor 1000 de oameni

Acum aproape un an m-am hotarat sa-mi fac si eu un blog... la urma urmei, de ce nu? Toata lumea are blog. Si Tariceanu... si Elena Udrea... si Belle de Jour... probabil ca si Maria Ciobanu.

Chestia e ca nu am apucat niciodata sa scriu in el mai mult de postul initial. Desi de multe ori am simtit nevoia sa-mi "vars naduful" undeva. Dar n-am timp la birou, n-am timp acasa... am un copil de un an si opt luni... un sot demanding, o mama agitata... Am uitat sa spun, copilul se trezeste si acum noaptea... noapte de noapte, intre 1 si 4 treziri.

Am vrut sa scriu despre povestile de la mine de la birou. M-am oprit pentru ca ar insemna ca-mi dau foc la valiza pe deplin constienta. Doar eu am lansat teoria celor 1000 de oameni... cum sa cred ca ceea ce as vrea sa fie citit doar de necunoscuti... o sa scape unuia dintre cei 1000 de oameni...

Am vrut sa postez pe blog o scrisoarea catre soacra-mea cu care nu mai vorbesc de cateva luni pe care s-o intitulez "10 lucruri pe care le detest la soacra-mea". Mi-am dat seama ca nu are sens, pentru ca, desi si-a achizitionat de curand un laptop si si-a tras internet... nu stie sa le foloseasca.

Intre timp am cedat drepturile de copyright pentru teoria mea privitoare la cei 1000 de oameni unei prietene care a facut o petrecere tematica si vrea sa faca un soi de club. Asa ca poate o sa auda vreodata si de mine cineva :)

Oricum, concluzia este ca mi-am facut acum aproape un an un cont, am postat o singura data si dupa aia, nu m-am mai intors pana in seara asta. Evident, intre timp am uitat parola si restul, asa ca am facut un alt blog, care se cheama 1000 in loc de o mie... http://omiedeoameni.blogspot.com/

In seara asta chiar am timp de blog. Copilul doarme, nu am nimic de lucru, maine nu ma duc la serviciu... de fapt nu ma mai duc la serviciu pana in ianuarie... E a doua zi de Craciun si sunt foarte linistita... am tot timpul din lume... nu ma deranjeaza nimeni... Sotul a iesit in oras cu prietenii... asa ca scriu pe blog... Ce sa fac si eu?